La patron (2)

Motorul societăţii

Preambul

Subiecte pentru a posta pe blog aş avea cât să alcătuiesc uşor cel puţin 3-4 articole/zi. Nu am însă timpul necesar redactării: orice client este binevenit şi are prioritate maximă!
De ce se insistă pe "clientul nostru, stăpânul nostru" în toate domeniile în care se lucrează "cu bani"? Pentru că el, clientul, este ultimul distribuitor de "bani", mai exact, el este cel care acceptă o valoare - fiind interesat de produs - plătind suma solicitată.
Într-un anumit "fel", toţi suntem "ultimi distribuitori", în dublă ipostază: vânzător şi/sau cumpărător.
Mulţi dintre noi suntem salariaţi, adică muncim pentru bani. Fie că lucrăm la "stat", fie că lucrăm la "particular", noi lucrăm ... la patron! În urma unei înţelegeri noi suntem plătiţi pentru a face ceva, îndeplinind nişte "cerinţe".

La patron

Toţi muncim: unii pentru a căpăta resurse pe care să le redistribuie, alţii (cu averi) pentru aşi consuma (redistribui) resursele pe necesităţi. Echilibrul este dat de jocul necesităţilor.
Avem deci, pe de-o parte Resurse (averi/înzestrări), iar pe de altă parte ... necesităţi! Ambele ne înlănţuie pe toţi într-un carusel fără început, fără sfârşit, fără "definiri şi poziţionări" exacte. Este un soi de ceaţă, un soi de mâzgă, în care cei mai rapace dintre noi ghidează destine şi naţiuni, "după bunul lor plac". Există limite, există trasee specifice, domenii; toate însă se rezumă la două cuvinte: nevoia şi materia. Deoarece Universul este alcătuit din materie, acesta se devorează pe sine la infinit!
La "concret", o societate umană dezvoltată - aşa cum este aceasta în care deja trăim - îşi organizează această auto-devorare cu ajutorul banilor. Bunăoară în România, unul din domeniile "lucrative" este mass-media, cu două diviziuni: presa scrisă (online sau tipărită) şi vizualul (în curs de extindere).
Valoarea de bază în presa tipărită este dată de preţul minim: 1 Leu.

Motorul societăţii

În vara lui 2013, mi-am dus copilul "la ţară" la socrii, pentru o săptămână. Eu m-am întors la treburi. În tren (din gara Ploieşti) m-a abordat o domnişoară, poate doamnă, slabă şi îmbrăcată în negru. Din vorbă în vorbă am ajuns la Bucureşti, exact în momentul culminant al discuţiei: tocmai îşi "etalase" părerea că motorul societăţii (umane) îl reprezintă copiii. Desigur, o idee preluată, cu care eu nu eram de acord. Nu am mai avut răgazul să-mi explic dezacordul, pentru că şi-a luat bagajul şi a dispărut. Subiectul m-a frământat pentru o vreme chiar şi "în reluare", când îmi plimbam gândurile.
Acum, când scriu aceste nerozii, mi-am adus din nou aminte de "motorul societăţii". Balanţa a început să încline înspre domnişoara în negru!

Derizoriul ... cu două capete

Să revin acum la valoare. La valoarea care este dată de cel mai ieftin ziar: 1 leu. Aceasta este o valoare derizorie, dată de tot soiul de "clienţi". De cei care nu cumpără, de cei care cumpără şi de cei care împrumută! Finalizarea este asigurată de "ultimul distribuitor", omul de la Chioşcul de ziare, cel care face tranzacţiile.

Final de articol

Pentru că Anul 2014 a început de 4 zile trecute deja, reînnoiesc tradiţionala urare:
La Mulţi Ani! Cu Sănătate, Iubire şi Prosperitate!
Fiecare poate adăuga o completare, ... după necesităţi!
~
Cornelius, :)

Citatul zilei 05 Ianuarie 2014Duminică

Pentru a fi în adevăr om, trebuie să te gândeşti la două lucruri : că atâţia oameni au fost, ca să fii tu şi că tu însuţi eşti ca să fie după tine atâţia oameni. (Nicolae Iorga)

Citation du Jour Dimanche-5-Janvier-2014 

Si vous pouvez l'imaginer, vous pouvez y arriver ; si vous pouvez y rever, vous pouvez le devenir. William Arthur Ward

articolul precedent 5 articolul următor 6
<3 (Y) (vezi acum 2 ani) :)

Metehne

Bună ziua!
Zonă de impact direct între personalităţi diferite - şi nu numai atât -, chioşcul de ziare menţine activă diversitatea, sub cele mai neaşteptate aspecte.
Dacă ne-am referi la "marfă" şi la "plată", am avea ce menţiona cu prisosinţă şi nu doar în contradictoriu.
Orice lucru din "lumea asta" are o valoare, care trebuie plătită pentru a-l obţine. Astfel bunăoară, un ziar - cotidian - costă doar un leu. O valoare mai mult simbolică, obţinută cu ajutorul reclamelor. Aparent, este o valoare etalon, plasată în subsolul "Pieţei", într-o zonă de intensă circulaţie monetară. Însă lucrurile sunt mai complicate. Realitatea de pe teren nu te lasă în plictiseală, dar te uzează.
Dimineaţa, la prima oră, când abia ai deschis chioşcul şi eşti "călare" pe marfa abia sosită, te asaltează deseori câte un client care îţi flutură în faţă o bancnotă de 50 sau de 100 lei - mie mi s-a întâmplat chiar şi cu 200 lei - întrebându-te dacă poţi să schimbi sau, dorind să cumpere ceva derizoriu. Peste zi, unii vin să cumpere, dar îţi umple pumnul de monezi de 10 şi 5 bani. Cu primii clienţi te descurci rapid printr-o scuză motivată, cu ceilalţi însă, începi să te obişnuieşti, chiar dacă uneori, nervos, le precizezi ca ... "aici nu-i alimentară sau pâine!" Important este să-ţi păstrezi calmul şi să micşorezi suma de bani blocată în "mărunţiş": banul trebuie să circule ...
Vă doresc O Zi Bună!

Cornelius, :)

articolul anterior 2 articolul următor